Nu... Nu cred, nu. Nu mai apare. Nu... nu știu... Încetează campania.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:21:04.649 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Avea un loc al lui favorit, pe canapea în colț, unde-și lua totdeauna șvarțul cu rom și paharul de coniac seara. Înainte de a se duce s-o ia de la teatru...

- Tovarășe Ruscanu, să lăsăm asta.

- Trebuie să-ți comunic că, în afară de dumneata, tot Comitetul e de părere că trebuie să obținem eliberarea lui Boruga, renunțând să publicăm scrisoarea.

- De ce afară de mine? Sunt și eu de aceeași părere...

- Ia seama, tovarășe Praida. O vezi cum arde...? În clipa asta suntem definitiv complicii lui Sinești.

- Da. Da, eu. Da, mătușă, acest domn a fost pe-aici... Acum a plecat. Știai și dumneata că vine aci?

- Nu... Nu cred, nu. Nu mai apare. Nu... nu știu... Încetează campania.

- Mătușă, ce sunt eu de vină dacă dumitale îți plac lucrurile clare? Vorbele limpezi...

- Nu știu... Uite, am descoperit și eu acum că în viață nu există nimic limpede. Cum o să fim deci noi limpezi și categorici?

- Nu, scrisoarea nu se mai publică... Iartă-mă.

- Ei nu înțeleg că nu e nicăieri început și sfârșit clar... Lucrurile se nasc și mor unele în miezul celorlalte...

- Tovarășe Ruscanu, te supără că partidul ți-a impus eliberarea lui Petre Boruga? Crezi că a pus un om deasupra cauzei comune?

- Atunci, dă-mi voie să-ți spun că nu ai înțeles despre ce e vorba.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu