- Ce?
- Nu pot să mai scriu.
- Ce vrei să spui? Ești așa de obosit?
- Mi-e teamă că în viața mea nu voi mai putea să pun mâna pe toc.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:23:47.025 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Te-a tulburat, anume, descoperirea că tatăl dumitale s-a sinucis? Că n-a fost un simplu accident, așa cum credeai? Iartă-mă, dar nu văd nicio deosebire.

- E deosebirea de la trăire la conștiință... Adică totul. Drama. Câtă luciditate, atâta existență și deci atâta dramă.

- Viața lui a fost o dramă. De unde știu asta? Fiindcă o trăiesc eu din nou, acum.

- Tovarășe Ruscanu, va fi, cred, necesar să găsim o formulă de transformare a campaniei, care ar putea continua, dar ocolind problema acelei scrisori.

- Pentru mâine s-ar putea relua caseta de astăzi, puțin atenuată.

- Vrei s-o scrii acum? Că și așa e târziu.

- Ce? -Nu pot să mai scriu. -Ce vrei să spui? Ești așa de obosit? -Mi-e teamă că în viața mea nu voi mai putea să pun mâna pe toc.

- Vrei să-mi dictezi mie? Că, uite, e târziu și trebuie să se toarne pagina...

- Tovarășe Praida, nu e vorba de asta...

- Resortul mâinii e la mine în creier... Acolo s-a rupt ceva.

- Eu nu sunt un gazetar propriu-zis... eu nu pot să scriu decât ceea ce gândesc.

- Eu valorez cu condeiul atât cât valorează convingerile mele.

- Au fost zile când ai scris singur gazeta întreagă...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu