Crezi că n-am știut până adineauri că tatăl meu s-a sinucis?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:24:36.253 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Eu nu sunt un gazetar propriu-zis... eu nu pot să scriu decât ceea ce gândesc.

- Eu valorez cu condeiul atât cât valorează convingerile mele.

- Au fost zile când ai scris singur gazeta întreagă...

- Are să treacă și asta.

- Mi-e teamă că trebuie găsit alt director la Dreptatea socială.

- Nu, nu! Vorbește serios!

- Crezi că n-am știut până adineauri că tatăl meu s-a sinucis?

- Știam de accidentul de vânătoare, așa cum s-a anunțat chiar și în gazetele timpului.

- Aflasem acum câteva seri de la mătușa mea și despre întâmplarea cu jocul de cărți, dar abia acum văd toată jucăria destinului montată și în funcțiune. Montată și în funcțiune.

- Chestiunea e mai gravă decât o bănuiam.

- Vezi biblioteca, cărțile? Aici dormitează tot adevărul și dreptatea. Tot adevărul... tot binele pe care voim să-l turnăm în arterele vieții.

- Toată drama este că morala pe care o proclamăm nu e pe măsura noastră. Specia încape în ea ca un braț de crăci într-un sac.

- Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu