Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

— Gelu Ruscanu (Constantin Codrescu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

camil petrescu constantin codrescu gelu ruscanu iubire

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:31:09.674 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nu mă înșelaseși? Vrei să spui că nu erai încă amanta lui?

- Ei bine... nu pot gândi că totul e pentru totdeauna pierdut.

- Gelule... va fi iar cum a fost.

- Maria, a fost un vas scump, dintr-un cristal fără pată, fără pereche. Și vasul acesta stă înaintea noastră, în cioburi. Știu că adeseori și cioburile pot fi reunite la un loc, dar... nu mai e vasul dintâi...

- Dar suntem oameni. Putem greși. Ne iubim, dar suntem oameni.

- Doi inși care se iubesc cu adevărat nu mai sunt oameni.

- Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

- Ei bine, am greșit. Am greșit, iartă-mă. Nu poți să uiți o clipă de rătăcire?

- Aici nu se mai poate repara nimic.

- Dacă într-o pagină întreagă de calcul, un inginer a zis o singură dată trei și cu patru fac opt, tot calculul este nul, și podul se prăbușește.

- Mintea asta drăcească mi-a stat necontenit dușmană.

- Dar ce-ți pasă de ce a fost dacă eu te iubesc acum? Dacă îți jur că te iubesc...

- Și ce mă poate face pe mine să cred că jurămintele ai să le ții?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu