Nenorocirea lor este că dorm într-o înșelătoare siguranță din care trăsnetul bolii îi trezește prea târziu.

— Doctorul Knock (Radu Beligan)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

bolnavi jules romains radu beligan

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Knock sau Triumful Medicinei.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:15.768 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Sunt foarte neglijenți. Nu tăgăduiesc asta.

- Să începem cu începutul. Am aici materialul mai multor conferințe medicale: notițe, clișee și acest aparat de proiecție.

- Asta e conferința despre febra tifoidă. Formele nelămurite pe care le capătă, nenumărații ei purtători: apa, pâinea, laptele, legumele, salata, făina, respirația și așa mai departe. Totul argumentat cu imagini frumoase.

- Vedeți, bacili măriți de câteva mii de ori, ganglioni infectați, perforații ale intestinului...

- Doctore, știți, eu sunt foarte sensibil. Dacă mă uit mai mult la aceste planșe, nu o să mai pot dormi.

- Iată efectul pe care trebuie să-l aibă aceste conferințe asupra auditorului. Dumneata te vei obișnui, dar ei trebuie să nu mai poată dormi.

- Nenorocirea lor este că dorm într-o înșelătoare siguranță din care trăsnetul bolii îi trezește prea târziu.

- Și dacă prima noastră conferință nu le va spune nimic, am pregătit alta. Iat-o.

- Purtătorii de germeni... Poți să te plimbi cu o înfățișare perfectă, cu o excelentă poftă de mâncare și să porți trilioane de bacili capabili să infecteze un întreg departament.

- Am dreptul să presupun că primul venit, primul om care-mi intră în casă, e un purtător de germeni.

- Nu știu, eu am dat un exemplu, nu-i așa?

- M-ați chemat?

- Atunci... eu vă las.

[...]

Cele mai bune replici din film

Dar de mâncat? -Azi, fiindcă lucrezi, ia puțină supă. Mâine o să trecem la restricții mai serioase.

Când mă aflu în fața cuiva, nu mă pot abține să-i pun un diagnostic, chiar dacă este inutil și nepotrivit. Din cauza asta, de la o vreme, nu mă mai privesc în oglindă. S-ar putea să descopăr și la mine o oarecare...

Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

Eu nu cunosc decât oameni mai mult sau mai puțin atinși de boli, mai mult sau mai puțin numeroase, cu o evoluție mai mult sau mai puțin rapidă.

Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

Citat aleatoriu