Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

bolnavi jules romains pacienți radu beligan

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Knock sau Triumful Medicinei.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:54.527 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar îmi îngădui să-ți pun o întrebare foarte importantă?

- Dacă aș folosi metoda dumitale, dacă aș fi stăpân pe ea, ca dumneata, dacă nu mi-ar rămâne decât să o pun în practică, s-ar chema că nu am niciun scrupul?

- La asta ar trebui să-ți răspunzi dumneata.

- Nu cumva prin metoda dumitale interesul bolnavului se subordonează puțin interesului medicului?

- Doctore, uiți că există un interes superior acestuia.

- Mi-ai cedat un canton locuit de câteva mii de inși nedefiniți. Rolul meu este să-i definesc, să-i îndemn la o existență medicală.

- Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

- Nimic nu mă scoate mai mult din sărite decât această făptură nedefinită pe care dumneata o numești om sănătos.

- Cred că nu vrei să așezi la pat un canton întreg.

- Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

- Rămâne totuși o dificultate serioasă.

- Nu crezi că generalizând aplicarea metodelor dumitale, determini o oarecare paralizare a altor activități sociale?

- Da, este adevărat că atunci când construiești o cale ferată, inginerul nu se întreabă ce gândește medicul.

[...]

Cele mai bune replici din film

Când mă aflu în fața cuiva, nu mă pot abține să-i pun un diagnostic, chiar dacă este inutil și nepotrivit. Din cauza asta, de la o vreme, nu mă mai privesc în oglindă. S-ar putea să descopăr și la mine o oarecare...

Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

Eu nu cunosc decât oameni mai mult sau mai puțin atinși de boli, mai mult sau mai puțin numeroase, cu o evoluție mai mult sau mai puțin rapidă.

Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

Acum n-o să mă mai acuzi că te-am tras pe spoară. -Intenția a existat, dragă confrate.

Citat aleatoriu