Dacă aș folosi metoda dumitale, dacă aș fi stăpân pe ea, ca dumneata, dacă nu mi-ar rămâne decât să o pun în practică, s-ar chema că nu am niciun scrupul?

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Knock sau Triumful Medicinei.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:12.746 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Am diferite feluri de tratament. Unele mai modeste, pentru venituri între 12 și 20000, adică o vizită pe săptămână și aproximativ 15 franci pentru cheltuielile farmaceutice, și tratamente de lux pentru cei cu venituri de peste 50000.

- Minimum patru vizite săptămânale și 300 pe lună, cheltuieli diverse, raze X, radium, masaje electrice, analize internare, farmacie, etc.

- Dar de unde ai aflat veniturile clienților?

- Cel mai mare venit de pe lista lui e de 20000. Cel mai mare de pe lista mea e de 120000. Informațiile noastre, după cum vezi, nu coincid. Și când gândești că el lucrează în folosul statului.

- Ești un omul uluitor. Dacă alții nu ți-ar spune ca mine, cu siguranță că ar gândi-o.

- Dar îmi îngădui să-ți pun o întrebare foarte importantă?

- Dacă aș folosi metoda dumitale, dacă aș fi stăpân pe ea, ca dumneata, dacă nu mi-ar rămâne decât să o pun în practică, s-ar chema că nu am niciun scrupul?

- La asta ar trebui să-ți răspunzi dumneata.

- Nu cumva prin metoda dumitale interesul bolnavului se subordonează puțin interesului medicului?

- Doctore, uiți că există un interes superior acestuia.

- Mi-ai cedat un canton locuit de câteva mii de inși nedefiniți. Rolul meu este să-i definesc, să-i îndemn la o existență medicală.

- Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

- Nimic nu mă scoate mai mult din sărite decât această făptură nedefinită pe care dumneata o numești om sănătos.

[...]

Cele mai bune replici din film

Când mă aflu în fața cuiva, nu mă pot abține să-i pun un diagnostic, chiar dacă este inutil și nepotrivit. Din cauza asta, de la o vreme, nu mă mai privesc în oglindă. S-ar putea să descopăr și la mine o oarecare...

Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

Eu nu cunosc decât oameni mai mult sau mai puțin atinși de boli, mai mult sau mai puțin numeroase, cu o evoluție mai mult sau mai puțin rapidă.

Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

Acum n-o să mă mai acuzi că te-am tras pe spoară. -Intenția a existat, dragă confrate.

Citat aleatoriu