Aaaa, cum? Cum să plece domnul doctor Knock? Ar fi peste putință! Poate pe furiș, noaptea, cu un avion. Voi da de veste cetățenilor și nu vă vor lăsa să plecați.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Knock sau Triumful Medicinei.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:02.466 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Te rog să mă crezi că la Lyon am o clientelă de mâna întâi.

- De altfel, dragă doctore, populația din Saint-Maurice nu va fi de acord nici în ruptul capului.

- Dar ce amestec are ea în treaba asta? Noi nu suntem obligați să-i cerem părerea.

- Nu spun că o să ridice baricade, nu, fiindcă nu-i obiceiul locului. Și nici pietre n-avem. Dar are să vă trimită din nou la Lyon. Da, da, da.

- A! Uite-o pe doamna Remy! O clipă, te rog, doamna Rémy. Doamna Rémy, am să vă dau o veste bună.

- Doctorul Knock pleacă și se-ntoarce doctorul Parpalaid.

- Aaaa, cum? Cum să plece domnul doctor Knock? Ar fi peste putință! Poate pe furiș, noaptea, cu un avion. Voi da de veste cetățenilor și nu vă vor lăsa să plecați.

- În ceea ce vă privește, dacă pentru asta ați venit, trebuie să vă spun cu părere de rău că va trebui să dormiți afară, pe terasă, în ciuda faptului că suntem în 4 ianuarie. Nu am nici o cameră!

- Atitudinea acestor oameni față de un medic care le-a consacrat 25 de ani de viață e de-a dreptul scandaloasă.

- Fiindcă la Saint-Maurice nu e loc decât pentru șarlatani, prefer să-mi câștig pâinea cinstit la Lyon.

- Să punem la punct afacerile noastre cât mai repede. Plec chiar astă-seară.

- Doctore, n-are niciun rost, doctore Parpalaid.

- La auzul unei vești inexacte de altfel, doamna Rémy nu și-a mai controlat cuvinte, dar acum ia priviți-o.

[...]

Cele mai bune replici din film

Când mă aflu în fața cuiva, nu mă pot abține să-i pun un diagnostic, chiar dacă este inutil și nepotrivit. Din cauza asta, de la o vreme, nu mă mai privesc în oglindă. S-ar putea să descopăr și la mine o oarecare...

Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

Eu nu cunosc decât oameni mai mult sau mai puțin atinși de boli, mai mult sau mai puțin numeroase, cu o evoluție mai mult sau mai puțin rapidă.

Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

Acum n-o să mă mai acuzi că te-am tras pe spoară. -Intenția a existat, dragă confrate.

Citat aleatoriu