Ah, spune-mi, îți aduci aminte ce îmi spuneai acum șase luni, în noaptea când ne-am cunoscut? Ei bine, aveai dreptate.

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Licuricii (1975).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:12.969 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dar ce pot să fac să te interesez, Vanda?

- E vina mea că tot ce am să-ți spun intră într-un singur cuvânt?

- E adevărat. Vanda, mă tratezi ca pe un străin.

- Nu-mi spui o vorbă de dragoste, n-ai pentru mine o atenție. Și asta mă dezolează. Mă face să cred că n-am să pot fi niciodată pentru tine ce vreau să fiu, ceea ce visez să fiu.

- Ooo, dar cum? Tu te-ai gândit vreodată că ai putea să fii bărbatul meu?

- De când am venit aici, de când m-ai smuls din viața în care trăiam, de când trăiesc lângă tine și prin tine, visul meu cel mai drag este să mă ridic până la tine, să te câștig, să te am a mea pentru totdeauna.

- Ah, spune-mi, îți aduci aminte ce îmi spuneai acum șase luni, în noaptea când ne-am cunoscut? Ei bine, aveai dreptate.

- Acum am înțeles că dincolo de zidurile nopții există o viață care merită să fie trăită. Am înțeles cât de mult prețuiește un cămin. Am înțeles ce înseamnă o femeie, o singură femeie.

- Am impresia... Nu știu, că toate astea le-ai uitat tu acum, că cu cât caut să mă apropii mai mult de tine, cu atât tu te depărtezi mai mult.

- Pentru că nu trebuie să cauți să te apropii tu. Trebuie să mă apropii pe mine și pentru asta trebuie să cucerești de la mine ceea ce ți-a rămas încă foarte departe: simpatia.

- Și simpatia se cucerește cu vervă, fantezie, imaginație, cu o mie de lucruri mici, cu o mie de fleacuri pe care tu nu știi să le găsești.

- Și dacă noaptea, lângă o femeie, este o artă să știi să taci, ziua este o obligație, o datorie să știi să vorbești.

- Formidabil! Vanda, Vanda, dă-mi voie să te pup pentru cugetarea asta. De cine e?

[...]

Citat aleatoriu