Și dacă noaptea, lângă o femeie, este o artă să știi să taci, ziua este o obligație, o datorie să știi să vorbești.

— Vanda (Gina Patrichi)

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Licuricii (1975).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:02.056 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- De când am venit aici, de când m-ai smuls din viața în care trăiam, de când trăiesc lângă tine și prin tine, visul meu cel mai drag este să mă ridic până la tine, să te câștig, să te am a mea pentru totdeauna.

- Ah, spune-mi, îți aduci aminte ce îmi spuneai acum șase luni, în noaptea când ne-am cunoscut? Ei bine, aveai dreptate.

- Acum am înțeles că dincolo de zidurile nopții există o viață care merită să fie trăită. Am înțeles cât de mult prețuiește un cămin. Am înțeles ce înseamnă o femeie, o singură femeie.

- Am impresia... Nu știu, că toate astea le-ai uitat tu acum, că cu cât caut să mă apropii mai mult de tine, cu atât tu te depărtezi mai mult.

- Pentru că nu trebuie să cauți să te apropii tu. Trebuie să mă apropii pe mine și pentru asta trebuie să cucerești de la mine ceea ce ți-a rămas încă foarte departe: simpatia.

- Și simpatia se cucerește cu vervă, fantezie, imaginație, cu o mie de lucruri mici, cu o mie de fleacuri pe care tu nu știi să le găsești.

- Și dacă noaptea, lângă o femeie, este o artă să știi să taci, ziua este o obligație, o datorie să știi să vorbești.

- Formidabil! Vanda, Vanda, dă-mi voie să te pup pentru cugetarea asta. De cine e?

- Și tu nu știi să vorbești, să mă interesezi. N-ai personalitate. N-ai o voință a ta.

- Tu nu înțelegi că o femeie trebuie să se simtă dominată?

- Haide, haide, Jimmy, mai bine du-te și plimbă-te în crâng sau unde poftești.

- Vanda, de ce îmi vorbești așa? Te porți cu mine cum te-ai purta cu un servitor.

- Unde te duci?

[...]

Citat aleatoriu