Și tu nu știi să vorbești, să mă interesezi. N-ai personalitate. N-ai o voință a ta.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Licuricii (1975).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:22.072 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Acum am înțeles că dincolo de zidurile nopții există o viață care merită să fie trăită. Am înțeles cât de mult prețuiește un cămin. Am înțeles ce înseamnă o femeie, o singură femeie.

- Am impresia... Nu știu, că toate astea le-ai uitat tu acum, că cu cât caut să mă apropii mai mult de tine, cu atât tu te depărtezi mai mult.

- Pentru că nu trebuie să cauți să te apropii tu. Trebuie să mă apropii pe mine și pentru asta trebuie să cucerești de la mine ceea ce ți-a rămas încă foarte departe: simpatia.

- Și simpatia se cucerește cu vervă, fantezie, imaginație, cu o mie de lucruri mici, cu o mie de fleacuri pe care tu nu știi să le găsești.

- Și dacă noaptea, lângă o femeie, este o artă să știi să taci, ziua este o obligație, o datorie să știi să vorbești.

- Formidabil! Vanda, Vanda, dă-mi voie să te pup pentru cugetarea asta. De cine e?

- Și tu nu știi să vorbești, să mă interesezi. N-ai personalitate. N-ai o voință a ta.

- Tu nu înțelegi că o femeie trebuie să se simtă dominată?

- Haide, haide, Jimmy, mai bine du-te și plimbă-te în crâng sau unde poftești.

- Vanda, de ce îmi vorbești așa? Te porți cu mine cum te-ai purta cu un servitor.

- Unde te duci?

- Hu-hu-hu! Asta înseamnă că bătrâna mea experiență psihologică triumfă.

- Capriciile astea nu durează, în linie generală, mai mult de șase luni. Și cum în cazul nostru cele șase luni au trecut, e firesc să se producă asemenea ciocniri.

[...]

Citat aleatoriu