O fi ea statuie, dar are picioare. Poți să crezi ce vrei despre mine, că sunt sentimental, romantic, dar pe mine picioarele mă impresionează.
— Ugo Racci (Virgil Ogășanu)
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:58 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Sper că ai un ferăstrău mic, special pentru marmură, ia vezi.
- Eu știu că l-am luat, dar stai să văd. Aici în sac e... l-am găsit!
- Să-i tai piciorul... de unde ai spus, dela genunchi?
- Dar acum ce te-a mai apucat?
- Nu mai vorbi prostii, tu nu vezi că e statuie, ce naiba?
- O fi ea statuie, dar are picioare. Poți să crezi ce vrei despre mine, că sunt sentimental, romantic, dar pe mine picioarele mă impresionează.
- Și acesta e atât de alb, încât pare un picior spălat.
- Lasă prostiile și grăbește-te.
- Mă rog, dacă te impresionează, închide ochii.
- Aoleu, ai văzut? Se vaită, biata statuie.
- Idiotule, eu mă vaiet. Era cât p-aci să-mi tai degetul. Fii și tu atent, ce dracu?
- Deci, eu m-am săturat. Întâi vrei să-nchid ochii și pe urmă ai pretenția să văd.
[...]