Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:05 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Cine și-ar fi închipuit că prin muzeu trec tramvaie? Dar eu nu văd, unde-i stația aici?
- Ascultă, tu ți-ai greșit meseria, clovn la circ trebuia să te faci...
- Tramvaiele nu trec prin muzeu, ci pe stradă, pe jos, uite, la colț, aici... în momentul acela poți să scârțâi cât poftești, că tot nu se mai înțelege nimic, din cauza vacarmului produs de tramvai.
- Stai c-am înțeles, dar n-o s-așteptăm să treacă tramvaiul.
- N-ai putea să faci tu un pic de zgomot cu picioarele, pentru ca s-acoperi scârțâitul pe care-l fac eu?
- Te pleznesc de nu te vezi, încetează cu copilăriile.
- Bine, ho!
- Auzi, pot să te-ntreb ceva? Cine este doamna asta nudă pe care ți-am arătat-o eu mai înainte...? Ea e tot protectoare?
- E o nimfă. O cheamă Daphne. Uite, scrie aici. Exponat numărul unu... a fost transformată-n arbore de ta'su.
- Exponatul transformat în copac. Dar de ce?
- Cum, de ce? Pentru a-l împiedica pe Apollon s-o seducă. S-o răpească...
- Știi cine-a fost Apollon, nu? Un frate al lui Mercur... nu prea erau îmbrăcați... dar era crai! aoleu, nu-i scăpa una!
- Dar de data asta a luat plasă. Tocmai când se pregătea s-o-mbrățișeze, pac! a dat de copac, de scoarță.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu