- Ce panegiric!
- În întregime adevărat. Trebuie să recunoști, cu voia dumitale, că niciun cuvânt nu e de prisos în el.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:03:40.270 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cu sănătatea cum o mai duci?

- Dar ce ți s-a întâmplat?

- Totdeauna ai ținut nițeluș la mine, fiindcă sunt un băiat bun, pe care în fond îl disprețuiești, dar care te distrează.

- Nimic mai adevărat.

- De aceea am să-ți povestesc.

- Știi că sunt un nepriceput, un prost, un nebun, un neobrăzat, un leneș, ceea ce noi, burghezii, numim o haimana patentată, un potlogar, un mâncău.

- Ce panegiric! -În întregime adevărat. Trebuie să recunoști, cu voia dumitale, că niciun cuvânt nu e de prisos în el.

- Nu mă cunoaște nimeni mai bine decât mă cunosc eu și eu încă nu spun tot.

- N-am să te contrazic deloc, fiindcă nu vreau să te supăr.

- Ei bine, îmi duceam zilele pe lângă niște oameni care mă plăceau tocmai fiindcă sunt înzestrat din belșug cu toate aceste însușiri.

- Ciudat lucru. Crezusem până acum că oamenii își ascund însușirile astea față de ei înșiși sau și le iartă și că le disprețuiesc atunci când le văd la alții.

- Oamenii despre care vreau să-ți vorbesc știau să cântărească mai bine lucrurile și firii mele îi mergea de minune lângă ei.

- Mă țineau ca în vată, mă sărbătoreau. Nu se puteau lipsi o clipă de mine fără să le pară rău.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu