Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:04:17.008 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ce panegiric!
- Nu mă cunoaște nimeni mai bine decât mă cunosc eu și eu încă nu spun tot.
- N-am să te contrazic deloc, fiindcă nu vreau să te supăr.
- Ei bine, îmi duceam zilele pe lângă niște oameni care mă plăceau tocmai fiindcă sunt înzestrat din belșug cu toate aceste însușiri.
- Ciudat lucru. Crezusem până acum că oamenii își ascund însușirile astea față de ei înșiși sau și le iartă și că le disprețuiesc atunci când le văd la alții.
- Oamenii despre care vreau să-ți vorbesc știau să cântărească mai bine lucrurile și firii mele îi mergea de minune lângă ei.
- Mă țineau ca în vată, mă sărbătoreau. Nu se puteau lipsi o clipă de mine fără să le pară rău.
- Eram micuțul lor Rameau, nebunul lor Rameau, neobrăzatul, nepriceputul, leneșul, mâncăul, bufonul, nătângul.
- Eh, și nu exista niciunul printre epitetele acestea care să nu-mi fi adus un zâmbet, o mângâiere, o bătaie pe umăr și o bucățică bună în farfurie.
- Ah, și ce mai dărulețe îmi picau!
- Dar javră păcătoasă cum mă știi, am pierdut totul. Am pierdut totul fiindcă am avut judecata sănătoasă o dată, o singură dată în viață. Ah! Dacă mi se va mai întâmpla vreodată...
- Dar despre ce e vorba? Despre o prostie de neasemuit, de neînțeles, de neiertat.
- Și care e prostia asta?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu