Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:26.163 în înregistrarea originală.
- De câte ori mi-am spus: Cum, Rameau, există zeci de mii de mese bune în Paris, cu câte cincisprezece sau douăzeci de tacâmuri fiecare. Și printre toate aceste tacâmuri nu e nici unul pentru tine.
- Există pungi pline din care curge aur în dreapta și în stânga și ție nu-ți pică un gologan.
- Atâția deștepți, mărunți și fără talent, fără merite, atâția tipi lipsiți de farmec, atâția intriganți josnici sunt îmbrăcați ca lumea și tu să umbli gol, tu să fii atât de neghiob.
- Oare nu știi să lingușești ca oricare altul? N-ai putea să minți, să juri, să calci jurămintele, să făgăduiești, să-ți ții sau nu cuvântul ca oricare altul.
- N-ai putea să înlesnești aventurile amoroase ale doamnei și să duci bilețele dulci domnului ca oricare altul?
- N-ai putea să-l încurajezi pe tinerelul acela să-i vorbească domnișoarei și s-o convingi pe domnișoară să-l asculte ca oricare altul?
- Oare n-ai putea tu s-o faci să înțeleagă pe fiica vreunuia dintre burghezii noștri că e prost îmbrăcată? Să-i arăți că niște cercei frumoși, un pic de roșu, câteva dantele sau o rochie a la polonaise i-ar sta de minune.
- N-ai putea tu s-o convingi că piciorușele ei nu sunt făcute să umble pe jos? Că există un tânăr domn frumos și bogat, cu veșmânt gătit în fireturi de aur, cu o trăsură superbă și șase lachei, toți unu și unu.
- N-ai putea tu să-i spui că tânărul acela a văzut-o trecând, că a găsit-o încântătoare și că de atunci nu mai bea, nu mai mănâncă, nu mai doarme și are să moară?
- Vai, dar ce-o să zică tăticul?
- Și mămica, ea care îmi spunea întruna să fiu fată cuminte și mă învăța că nu există nimic de preț pe lumea asta, în afară de cinste.
- Vorbe învechite care n-au nicio noimă.
- Vai! Și duhovnicul meu?
Citat aleatoriu