Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:43.009 în înregistrarea originală.
- Oare n-ai putea tu s-o faci să înțeleagă pe fiica vreunuia dintre burghezii noștri că e prost îmbrăcată? Să-i arăți că niște cercei frumoși, un pic de roșu, câteva dantele sau o rochie a la polonaise i-ar sta de minune.
- N-ai putea tu s-o convingi că piciorușele ei nu sunt făcute să umble pe jos? Că există un tânăr domn frumos și bogat, cu veșmânt gătit în fireturi de aur, cu o trăsură superbă și șase lachei, toți unu și unu.
- N-ai putea tu să-i spui că tânărul acela a văzut-o trecând, că a găsit-o încântătoare și că de atunci nu mai bea, nu mai mănâncă, nu mai doarme și are să moară?
- Vai, dar ce-o să zică tăticul?
- Și mămica, ea care îmi spunea întruna să fiu fată cuminte și mă învăța că nu există nimic de preț pe lumea asta, în afară de cinste.
- Vorbe învechite care n-au nicio noimă.
- Vai! Și duhovnicul meu? -N-o să-l mai vezi. Sau dacă tot o să-ți vină chef să te duci să-i povestești distracțiile dumitale, o să te coste câteva livre de zahăr și de cafea.
- Nu, nu, nu, nici nu știi cât e de neîngăduitor. Odată n-a vrut să-mi ierte păcatele, fiindcă am cântat...
- Dar când vei apărea în dantele...
- Va să zică voi avea cercei frumoși cu diamante?
- Când vei apărea într-o trăsură frumoasă, cu cai suri, rotați, cu doi lachei grozavi, cu un negru mic și cu alergătorul înainte, când vei apărea fardată cu benghiuri, cu o trenă lungă...
- La bal?
- Ce ai în mână?
Citat aleatoriu