Când aveam vreun concert, o luam cu mine. Pe drum îi spuneam, hai, doamnă, fă-te admirată, desfășoară-ți talentul și farmecele, înflăcărează, scoate din minți.

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:32:14.979 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- E adevărat, însă nici nu m-a costat și nici n-o să mă coste cine știe cât.

- De asta aș face rău dacă mi-aș lua cine știe ce altă înfățișare, care nu numai că m-ar necăji, dar mi-ar fi cu neputință s-o păstrez.

- Ah, biata mea nevestică, era și ea un fel de filozof. Avea un curaj de leoaică.

- Câteodată rămâneam fără o para și fără nicio bucățică de pâine. Ne vânduserăm aproape toate zdrențele.

- Eu mă trânteam pe pat, bătându-mi capul să găsesc vreun om care să-mi împrumute ceva gologani fără să-i mai dau înapoi.

- Ea, veselă ca un cintezoi, se așeza la clavecin, cânta și se acompania. Avea un glas de privighetoare. Îmi pare rău că nu l-ai auzit.

- Când aveam vreun concert, o luam cu mine. Pe drum îi spuneam, hai, doamnă, fă-te admirată, desfășoară-ți talentul și farmecele, înflăcărează, scoate din minți.

- Ajungeam și ea cânta, înflăcăra, scotea din minți. Mai curând sau mai târziu l-ar fi dat gata cel puțin pe ministrul de finanțe. Avea un mers...

- O plimbam pretutindeni. Era cu neputință s-o păstrezi. Am pierdut-o și nădejdile mele de bogăție s-au spulberat odată cu pierderea ei.

- Nu o luasem decât pentru asta. Îi împărtășisem planurile mele și ea era prea ageră la minte ca să nu priceapă că sunt sigure și avea prea multă judecată ca să nu le aprobe.

- Da, da... Nu, voi rămâne pe veci nemângâiat. Nu...

- De atunci mi-am pus ca popii gulerașul și tichia.

- Da. Ia vezi, domnule Diderot, câte ceasul, că trebuie să mă duc la operă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu