Fotografia mea n-o trimit până când n-o primesc pe a dumneavoastră: pe cea de șerpoaică.

— Anton Cehov (Octavian Cotescu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

anton cehov fotografie octavian cotescu

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:05:19.753 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Îmi scrieți că Astrov se adresează acolo Elenei ca cel mai înflăcărat îndrăgostit, că se agață de sentimentul său ca un înecat de un pai.

- Greșit! Total greșit!

- Elena îi place lui Astrov, frumusețea ei îl captivează, însă în ultimul act știe prea bine că din asta nu va ieși nimic, că Elena va dispărea odată pentru totdeauna din existența lui.

- Vorbește cu ea în această seară cu tonul cu care ar discuta despre clima Africii și o sărută pentru că, pur și simplu, nu are nimic mai bun de făcut.

- Dacă Astrov joacă furtunos această scenă, atunci se duce de râpă toată atmosfera actului, care este lentă, tărăgănată.

- În timp ce scriu, privesc pe fereastra foarte mare a camerei mele. Mi se întinde în față o priveliște foarte, foarte largă, imposibil de descris.

- Fotografia mea n-o trimit până când n-o primesc pe a dumneavoastră: pe cea de șerpoaică.

- Ieri s-a jucat iubitul nostru Pescăruș.

- Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul când am văzut decorurile cu nota lor de intimitate, atmosfera plăcută...

- Iar din spatele scenei răsunau nostalgicele valsuri.

- Înainte de actul trei am citit telegrama scriitorului Cehov, afișată pe avizierul nostru. M-a impresionat.

- Regizorul șef ne-a spus că am fost mai pregnant expresivă decât fusesem vreodată.

- Scena cu Trigorin îmi reușește acum bine, bine, mult mai bine.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

E o secetă... Bieții copaci n-au primit toată vara un strop de apă și stau acum veștejiți și vlăguiți. Așa se întâmplă și cu unii oameni care n-au parte în viață de niciun strop de noroc.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Dacă ai ști cât de mult vreau să-mi văd soția. Am oare una? Unde e?

Citat aleatoriu