E o secetă... Bieții copaci n-au primit toată vara un strop de apă și stau acum veștejiți și vlăguiți. Așa se întâmplă și cu unii oameni care n-au parte în viață de niciun strop de noroc.

[ 0 ]

Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:20:32.535 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Te aștept de la o zi la alta.

- Astăzi e deschiderea stagiunii. Mă simt mizerabil. Am o inimă tristă și grea.

- De ce tonul ăsta? De ce starea asta jalnică, deprimată?

- Sunt într-adevăr atât de vinovat?

- N-am fost în stare până acum să mă adun și să plec la Moscova pentru că nu m-am simțit bine, crede-mă. Te asigur că n-am avut alte motive.

- Și la Yalta nu plouă deloc.

- E o secetă... Bieții copaci n-au primit toată vara un strop de apă și stau acum veștejiți și vlăguiți. Așa se întâmplă și cu unii oameni care n-au parte în viață de niciun strop de noroc.

- Îmi scrii: ai o inimă caldă, blândă, de ce ți-o înăsprești? Când să mi-o fi înăsprit?

- Inima mea te-a iubit mereu și a fost tandră cu tine. Niciodată nu ți-am ascuns-o. Niciodată. Și tu mă învinuiești pur și simplu de duritate.

- În genere, înțeleg din scrisoarea ta că aștepți o discuție îndelungată, cu chipuri grave și consecințe serioase.

- Iar eu nu știu ce altceva ți-aș putea spune, decât ce ți-am spus de o sută de mii de ori până acum. Și voi continua să-ți spun, probabil multă vreme: că te iubesc.

- Pentru faptul că nu suntem acum împreună, nu suntem niciunul din noi vinovați, ci probabil diavolul care a însămânțat în mine bacilul și în tine dragostea de artă.

- Ieri am jucat Unchiul Vania. Cu ce plăcere, cu ce bucurie! Aș fi vrut să fii aici.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Te sărut mult, mult de tot, până la pierderea minții, până la nebunie.

Nu m-am dat jos din pat până ce n-am înghițit tot textul.

Citat aleatoriu