Sunteți un mare zeflemist.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:07:07.030 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dar de actul întâi nu sunt încă mulțumită. Îl joc prea agitat, nervos, pripit.

- Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

- Vor fi multe neînțelegeri și profunde dezamăgiri. Trebuie să fiți pregătită pentru ele, să le acceptați de la bun început și în pofida a tot și a toate să vă continuați calea cu îndărătnicie, cu fanatism.

- Joc în fiecare seară. Nu sunt liberă decât atunci când se dă căruțașul Henschel a lui Hauptmann.

- Avem repetiții la Unchiul Vania în fiecare dimineață, care durează după ora patru și la șase jumate sunt din nou în teatru.

- Unchiul Vania va însemna pentru noi în această stagiune ceea ce a însemnat Pescărușul în cea trecută. Fără îndoială așa va fi, Anton Pavlovici.

- Sunteți un mare zeflemist.

- Să-i dăruiți unei biete, amărâte actrițe de la teatru de artă, o casetă pentru bijuterii bătute în aur și nestemate. De unde așa ceva? În ea se vor păstra însă scrisorile unui foarte bun și iubit bărbat din Yalta.

- Când voi căpăta în sfârșit fotografia dumneavoastră cu privirea neadumbrită de pleoape?

- S-ar fi putut pune drept surpriză în casetă, dar... sunteți un om imposibil.

- Doresc îngrozitor de tare să vă văd.

- Am fost bolnav vreo trei-patru zile și stau în casă și invidiez șoarecele care trăiește sub podeaua teatrului dumitale.

- Ieri am jucat Unchiul Vania. Piesa a avut un succes răsunător.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Te sărut mult, mult de tot, până la pierderea minții, până la nebunie.

Nu m-am dat jos din pat până ce n-am înghițit tot textul.

Citat aleatoriu