Stimată actriță, Vișnevschi mi-a spus că ați dat trei copeici ca să mă vedeți. Așa i-ați fi spus. Vă mulțumesc, sunteți tare, mărinimoasă, dar dacă mai trece puțină vreme, o lună, două, nu o să mai dați nici două copeici.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:22.862 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Iertați-mă, nu mă certați. Mâine încerc din nou.
- Trebuie să-mi adun doar puțin puterile, fiindcă mă simt tare slăbită, epuizată.
- După cum vedeți, actrița dumneavoastră are și ea zilele ei negre. Trebuie să le trăim și pe-astea.
- Urmați-vă calea de actriță. Aclamațiile de bravo să conteze pentru alții.
- Stimată actriță, Vișnevschi mi-a spus că ați dat trei copeici ca să mă vedeți. Așa i-ați fi spus. Vă mulțumesc, sunteți tare, mărinimoasă, dar dacă mai trece puțină vreme, o lună, două, nu o să mai dați nici două copeici.
- Ei, cum se schimbă oamenii...
- Eu, dimpotrivă, aș da 75 de ruble ca să vă văd.
- Și l-ați crezut pe Vișnevschi? Ați putut crede că aș da trei copeici ca să vă văd?
- A, care va să zică și bărbații suferă de cochetărie.
- Ce n-aș da să fiți aici. Ce n-aș fi dat să nu fi plecat deloc.
- Ei, scriitorule, scriitorule, nu mă uitați, ci iubiți-mă măcar un pic. Am mare nevoie.
[...]