Te iubesc. Te iubesc, te iubesc. Cât îmi sunt de dragi ochii, mișcările dumitale, pe care adesea le visez.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:32:04.573 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Nu-mi place să vorbesc altora despre asta și, ciudat, tocmai dumitale mă plâng.
- Te rog să nu te superi, dar nu am pe nimeni pe lume în afară de dumneata. Pe nimeni.
- Sunteți o femeie minunată, superbă. Deși e întuneric aici, îți văd strălucirea ochilor.
- Te iubesc. Te iubesc, te iubesc. Cât îmi sunt de dragi ochii, mișcările dumitale, pe care adesea le visez.
- Minunată, fermecătoare femeie.
- Nu știu de ce, îmi vine să râd când îmi vorbești astfel. De fapt, mi se face frică.
- Nu mai spune nimic, te rog. Ba nu, spune-mi înc-o dată. Mi-e totuna.
- Dar vine cineva. Să vorbim despre altceva.
- Sunt acum atât de obosită, de epuizată, încât îmi sunt străină chiar și mie.
[...]