Literatura am pus-o în cui și, dacă ne căsătorim, am să te oblig să renunți la teatru. Vom trăi împreună ca doi fermieri. Nu vrei? Nu? Atunci, prea bine, continuă să joci așa, cam vreo cinci ani încă.

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:35:00.407 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Sunt pe cale să mă îndrăgostesc și să te înșel dintr-o clipă într-alta, așa e. Sunt și eu un om și o femeie.

- Totuși, vin la tine și voi fi numai a ta. Ai să lucrezi și când am să stau cu tine?

- Îți va fi viața mai plăcută alături de mine decât atunci când ești singur, da?

- Răspunde, solitar insuportabil!

- Printre altele, ai obținut divorțul? Dacă da, încep să mă gândesc dacă să-ți primesc cererea în căsătorie.

- Starea sănătății mele seamănă, după cum se pare, celei a unui bătrân. Primești, prin persoana mea, nu un soț, ci un bunic.

- Literatura am pus-o în cui și, dacă ne căsătorim, am să te oblig să renunți la teatru. Vom trăi împreună ca doi fermieri. Nu vrei? Nu? Atunci, prea bine, continuă să joci așa, cam vreo cinci ani încă.

- Îmi ești necredincioasă pentru că, așa după cum îmi scrii, ești om și femeie. Mă rog, poți să-mi fii și necredincioasă, dar rămâi în continuare omul minunat pe care-l știu.

- Sunt un om în vârstă și e greu să nu fiu înșelat, înțeleg foarte bine.

- Iar în cazul în care cândva, întâmplător, ți-aș fi necredincios, m-ai ierta. Și ai înțelege că și la bătrânețe se pot face nebunii. Nu-i așa?

- Nu pot să mă mai gândesc la altceva. Clipă de clipă mă gândesc la tine.

- Deodată îmi pare că ți-am devenit indiferentă. Că nu mă mai iubești ca înainte.

- Nu pot imagina viața fără tine.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Te sărut mult, mult de tot, până la pierderea minții, până la nebunie.

Nu m-am dat jos din pat până ce n-am înghițit tot textul.

Citat aleatoriu