Cum mi-ar fi putut trece măcar prin minte că peste puțin mă voi afla în fața trupului neînsuflețit a lui Cehov? În liniște, pe nesimțite, Anton Pavlovici a trecut în viața de veci.

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:07:27.070 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Luna aprilie are numai 30 de zile. Nu poți sosi, în consecință, în 31. Vino mai bine de 1 mai.

- Fără soție mă simt tare singur.

- Nu sunt bună de nimic în viață. Mă irosesc inutil pe mine și pe alții. Da, se pare că le fac tuturor numai rău.

- Ieri nu m-am simțit bine. Nici astăzi, de fapt. Dar azi parcă mi-e totuși ceva mai ușor... Mi-e atât de dor de tine.

- În Badenweiler, unde l-am putut însoți la tratament pe omul cel mai iubit, s-a împlinit copleșitoarea sa viață.

- Cu puține ceasuri înainte de moartea sa, m-a făcut încă să râd cu o povestire improvizată.

- Cum mi-ar fi putut trece măcar prin minte că peste puțin mă voi afla în fața trupului neînsuflețit a lui Cehov? În liniște, pe nesimțite, Anton Pavlovici a trecut în viața de veci.

- Nu mult după miezul nopții s-a trezit și m-a rugat pentru prima oară să chem medicul. Acesta sosi și hotărî să i se dea șampanie.

- Anton Pavlovici s-a ridicat în capul oaselor, s-a întors către medic și a spus clar și răspicat: Mă sting.

- Apoi a luat paharul și a întors capul către mine, mi-a surâs încă o dată cu zâmbetul lui minunat și mi-a spus: De mult n-am mai băut șampanie.

- Și-a băut liniștit paharul până la fund, s-a întors pe partea stângă și a amuțit pentru totdeauna.

- Omul acesta care s-a dăruit artei, fiind al tuturor iubitorilor ei, o clipă, însă, a fost al meu.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Te sărut mult, mult de tot, până la pierderea minții, până la nebunie.

Nu m-am dat jos din pat până ce n-am înghițit tot textul.

Citat aleatoriu