Sceneta noastră avea șase personaje: un elev sergent pe care îl interpreta amicul nostru, un caporal pe care îl jucam eu, un general și doi soldați, în care apăreau, de asemenea, niște colegi din

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic O lecție de bun simț.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:01:30.442 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Faptele s-au petrecut în vara anului 1925, într-un orășel de provincie, unde înjghebasem o mică trupă de teatru cu care dădeam spectacole ocazionale.

- Într-o zi, unul din amicii noștri a venit cătrănit foc.

- El era îndrăgostit de fata unui plutonier major, pe care se încumetase s-o ceară de soție.

- Refuzat categoric și chiar somat foarte militărește să lase fata în pace, amicul nostru a pus la cale o mică răzbunare.

- Tatăl fetei era cunoscut în oraș pentru severitatea lui cazonă, așa că noi am scris la iuțeală o parodie al cărei erou era un plutonier major numit Potroacă.

- Parodia aceasta urma s-o jucăm cu prima ocazie în fața spectatorilor locali, printre care noi contam că se va afla și cel ce ne ofensase prietenul și care va primi astfel o pedeapsă bine meritată.

- Sceneta noastră avea șase personaje: un elev sergent pe care îl interpreta amicul nostru, un caporal pe care îl jucam eu, un general și doi soldați, în care apăreau, de asemenea, niște colegi din

- Și, în sfârșit, plutonierul major Potroacă, interpretat de unul mai vârstnic dintre noi, cunoscut ca mare șugubăț.

- Totul a mers ca pe roate până în ziua hotărâtă pentru repetiția generală.

- Cum ne cunoșteam bine rolurile, am început să jucăm piesa la mare ironie, șarjând și exagerând copios metehnele pe care i le pusesem în spinarea bietului plutonier major Potroacă.

- Eu eram cel care deschideam parodia, zburlindu-mă la grupa pe care o comandam.

- Hai, hai, hai, răcanilor, hai! Hai mai repede, mai repede! La teorie toată lumea! Hai că vine domnul sergent!

- Drepți!

[...]

Citat aleatoriu