Cum îți spuneam, mă întâlnesc față în față cu un urs. Nu știu exact ce rasă era. În orice caz, era o rasă locală, de-aici. Așa. Cert este că venea întins spre mine, deja ridicat în două picioare.

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic O viață pe roate.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:04:16.051 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Am mers apoi pe jos prin nămeți zece kilometri până la oraș. Ne-au degerat picioarele, mâinile, nasul, urechile, am răcit și n-am luat concedii medicale.

- Dar nu ți-am povestit poate niciodată, deși ne cunoaștem din vedere de atâta timp, cum venind eu din satul unde lucrez încoace către șosea, adică spre stația de autobuz, m-am întâlnit printr-o pădurice cu un urs.

- Bună ziua!

- Pe dumneavoastră vă căutam. V-am căutat de mi-a ieșit sufletul.

- Un moment, că tocmai îi povesteam dânsei ceva.

- Cum îți spuneam, mă întâlnesc față în față cu un urs. Nu știu exact ce rasă era. În orice caz, era o rasă locală, de-aici. Așa. Cert este că venea întins spre mine, deja ridicat în două picioare.

- Ce mi-am zis? Fie ce-o fi, dar nu dau înapoi. Merg înainte, pentru că orice animal sălbatic se sperie de orice altă ființă vie care e mai îndrăzneață decât el, chiar dacă e un iepure sau o pisică. Și atunci...

- Ați leșinat.

- Mai ales că păcăleala v-o făcuse un nepot de-al meu, ștrengarul de Gică. Deși, de fapt, el nu a vrut să vă facă figura dumneavoastră, ci unui prieten de-al lui care se lăuda că e curajos.

- Dar tovarășul primar a zis: Lasă, nu-i nimic că l-a mai speriat un pic pe navetistul de Stelu, că una-două e pe drumuri, când îl cauți în stația de autobuz.

- Că de-aia am venit și eu aici după dumneavoastră, ambii.

- Apropo, că auzi cuvântul ăsta, ambii, la televizor și-mi plăcu.

[...]

Cele mai bune replici din film

De ce? -Dar de ce? -Pentru că așa hotărăsc eu! Iar ce hotărăște un tată, copilul nu discută.

Păi cine a pregătit acel ceai într-o cutie de conserve? -Aaa, exact! Tu ai fost aceea, dragă.

Orice s-ar spune, aerul de țară e sănătos, dar aerul de oraș mi-e necesar, ca să zic așa, ca aerul. El îmi dă o stare sufletească superioară, îmi înnobilează spiritul și plămânii, chiar dacă uneori e poluat cu dioxid de carbon emanat de către trabanți.

Cafeaua e gata. Vă rugăm să nu ne deranjați. Acum ne bem cafeluțele. Fiecare om are dreptul să-și bea cafeluța în liniște. E un drept sindical și secular.

Uite ce e, poate că ar trebui să te controleze un neurolog. Nu te supără nervii? -De ce să mă supere dacă nu le fac nimic?

Citat aleatoriu