Nu mi-a aruncat nici măcar privirea aceea scârbită cu care m-am obișnuit și pe care, de fapt, o și prețuiesc puțin, devreme ce sunt din teatru și trăiesc din privirile oamenilor... Chiar dacă sunt pline de ură...
— Regele (George Constantin)
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:11 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Am mai câștigat și altele, Duce.
- Heeeei, cerșetorule! Mi-aș vinde sufletul, să schimb cu tine, măcar cât se rotește Pământul o dată.
- Femeia cu blană nu mi-a dat nimic.
- Nu mi-a aruncat nici măcar privirea aceea scârbită cu care m-am obișnuit și pe care, de fapt, o și prețuiesc puțin, devreme ce sunt din teatru și trăiesc din privirile oamenilor... Chiar dacă sunt pline de ură...
- O privire, oricum ar fi, tot e mai bună decât indiferența.
- Cuvintele pe care mi le spunea privirea cățelului au fost o mare pomană pentru mine.
- Eeee, când eram bogat... da, am fost și eu odată bogat...
- Când mă găsea lumea plin de haz și stârneam hohote de râs... Sau lacrimile plăcute ale mulțimii...
[...]