Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:33:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Dacă suntem un nimic inclus în nimic și vrem să fim ceva, hai să aflăm cum putem realiza această transformare, fără teamă, fără minciuni, fără umilință, fără să ne înjosim sau să înjosim pe alții, fără violență.
- Sunt doar câteva ceasuri de când ai venit de pe străzi și ai vorbit împotriva violenței. Nu-i așa, Rege?
- Deci eu sunt marele ticălos al lumii, și toate astea fiindcă sunt și eu un om...
- Dar mie mi-e frig, femeie! Și cred că, dac-am sta cu toții îmbrățișați, s-ar mai încălzi puțin și bietele noastre trupuri.
- Și tu faci din acest lucru cât se poate de simplu o crimă împotriva rațiunii și a dreptății.
- Spuneți-mi, joacă o piesă?
- Hora, asta este mama și tata violenței.
- Oamenii se strâng la un loc din dragoste.
- Dar cine sunt aceștia, în afară de noi? Doar nu sunt oameni de pe altă planetă? N-au mai multe capete, în loc de unul, ca noi, sau patru mâini în loc de două, ca ale noastre, sau alt fel de a începe sau de a sfârși viața...
- Dacă nu poți gândi, omule, încearcă, măcar, să-ți aduci aminte.
- Ți-e frig, ți-e frică, nu există pericol, ești bătrân.
- Zace o lună, acolo, în pat, legată de viață doar printr-un fir, și-n noaptea asta, când trebuie să-mi ocrotesc familia, devine Ioana D'Arc. O Ioana D'Arc îmbătrânită.
- Să ocrotești? Nu există ocrotire.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu