Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:56:03 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Ea, nevasta mea, era pâinea și vinul meu. Acum, e și-a lui, și amândoi sunt pentru mine o minune.
- Am crezut că ușa n-o să se deschidă niciodată. Știam că sunteți aici, că ursul nu voia să se dezlipească cu niciun chip de ușă.
- Nu-i așa, bărbate? Gata, ursule... hei, unu-doi-trei... Eu mă plimb-mă plimb pe stradă...
- Nani-nani, legănat, o mămică și-un băiat... legănat în întuneric... legănat și pe lumină... inima ta, legănată, bate-bate noaptea toată...
- Bravo! Ce frumos cânți!
- Ah, dacă măcar aș fi frumoasă, ca mama acestui copil...
- Uite, na, bea asta în sănătatea lui. Da, fată, în sănătatea băiatului tăcut.
- Cum, Regină? Cum, trebuie s-aștept oare toată viața s-apară dragostea și, când vine, să spun deodată nu?
- Aia n-a fost dragoste, asta este.
- Băiatul te iubește, și-l iubești și tu. Ți-a spus-o mai bine decât dac-ar fi avut grai. Și i-ai spus-o și tu lui.
- Nu-i adevărat.
- N-ai vrut să-i spui fiindcă ai crezut că nu e bine. Dar, de spus, tot i-ai spus. Fii bucuroasă de asta!
- Cum să fiu bucuroasă? Ducele mă iubește și are nevoie de mine și doar aseară l-am rugat din suflet să nu-și tăgăduiască dragostea... cum să fiu bucuroasă?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu