Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:08:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Am cunoscut cândva un clown pe care-l chema Stanislaus. Dar numele nu se potrivea cu rolul lui. Și-atunci și-a spus Stan. Doar atât: Stan.
- Fir... aș al naibii sa fiu... ah, am pariat pe pantof și l-am pierdut.
- Spuneți-i Frederic, sună frumos.
- Ai pariat pe pantof...
- Ăia care dărâmă clădirile vechi și păcătoase din jur... am crezut c-o să-mi dea și mie un ban-doi.
- După ce n-am reușit să fac rost de nimic o zi întreagă... niciun cent, nici unul!
- În schimb, un puști mi-a dat asta. Ce-i? o jucărie, o biată jucărie.
- N-am să-l mai văd, probabil, niciodată, dar, într-o zi, când o fi și el bătrân, o să-ntâlnească un băiețel care-o să-i dea și lui ceva.
- Șeful echipei de demolare, de care vă spuneam, împreună cu alți zece sau unșpe cetățeni albi și negri, stăteau în jurul unui foc prăpădit, între dărâmături, și beau cafea.
- Dați-i numele de Patrick... e un nume frumos.
- Vouă vă trebuie puțină distracție, le-am spus, și mie, puțină cafea. Și atunci șeful îmi umple o cană și alt muncitor îmi aprinde o țigară din ale lui.
- Zăpada cădea încet-încet...
- Am să vă fac să râdeți, le-am spus. Păi, zice, noi am râs toată ziua. Zidurile care cad ne fac să râdem. Atunci, am zis eu, o să vă fac să plângeți.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu