Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:28:06 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Mama și tatăl meu nu s-au gândit, nu, nu... dar, chiar dacă s-ar fi gândit, așa cum au făcut-o mulți, ăsta tot n-ar fi locul meu. Și nici al altora... Al ursului, daaa... și-al tuturor celor din neamul lui.
- Noi suntem altfel de făpturi. Știm destul, ca să ne dăm seama că nu știm nimic. Și asta-i îngrozitor și minunat.
- Ei nu știu nimic, dar nu-și dau seama că nu știu nimic. Și asta nu-i nici îngrozitor, nici minunat. E doar un fapt, o realitate.
- Noi gândim și ne-amintim, vorbim și râdem, cântăm, dansăm, facem tot felul de lucruri, dintr-adins, și le facem fiindcă ăsta nu-i locul nostru... Nu-i casa noastră, e o cavernă.
- Ce căutăm într-o cavernă? Noi suntem îngeri. Ce căutăm într-un trup?
- Pentru un motiv oarecare, încercăm neputincioși să pretindem că sufletul nostru face parte dintr-un trup, că asta-i firea lucrurilor, că suntem aici și că aici e locul nostru.
- Mă duc să-mi iau pantoful. Am dat greș și știu c-am dat greș.
- Plec și eu.
- Stai! Ai fost de mare ajutor nevestei și băiatului meu.
- Nu s-a mai întors. Am crezut că se-ntoarce. Am crezut că mă iubește...
- De unde știi că nu?
- Azi dimineață? Ce departe-i azi dimineață...
- M-a iubit azi dimineață, ei, și? Acum e seară și nu s-a mai întors. Nu mai am de ce să stau, la revedere!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu