Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:40:03.167 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Pe cine iubesc?
- Sunt sclavul dumitale pe veci. Pedepsește-mă pentru îndrăzneala mea, dar te iubesc.
- Pedepsește-mă să tac, să nu mai am dreptul să-mi ridic privirea spre ochii dumitale. Nu-mi îngădui să te admir sau, și mai rău, să nu mai fiu în preajma dumitale, dar nu te supăra pe mine.
- Dumneata ești vinovată. Dacă nu ai fi fost atât de fermecătoare, atât de îngăduitoare cu mine, mi-aș fi înăbușit patima și-aș fi suferit în tăcere. Dar dumneata, înger de bunătate și frumusețe fără seamăn, m-ai scos din minți.
- Da, sunt nebun. Am crezut că mă cheamă fericirea și nu mi-a fost teamă să m-arunc în prăpastia asta de patimă în care mă pot pierde pe veci.
- Iartă-mă!
- A doua zi, în casa Sofiei Ignatievna Turusina...
- Văduvă bogată și evlavioasă, temătoare de cele sfinte și de semne rele.
- Haidem, tanti, să plecăm. Ce ți-a venit așa, deodată?
- Nu. Pentru nimic în lume nu mai plec azi de acasă. Am și dat poruncă să deshame caii.
- Zău, tanti, dacă toate astea au vreun rost.
- Odată la zece ani pornim și noi la plimbare și poftim, nici n-am ieșit bine pe poartă și ne-am și întors acasă. Așa, din senin, pentru nimica toată.
- Draga mea, știu eu foarte bine ce fac. De ce să ies prostește înaintea primejdiei când pot să mă feresc de ea?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu