Eu sunt cu mult mai inteligent ca dumneata și o știi foarte bine, dar când făceam pe prostul și-ți ceream tot felul de sfaturi, nu mai puteai de bucurie și erai gata să juri că sunt omul cel mai cinstit din lume.

— Egor Dimitrievici Glumov (Ion Lucian)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

aleksandr ostrovski inteligență ion lucian ipocrizie profitori

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:33:45.232 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Atunci ați fi fost în stare, Excelență, să mă luați în brațe și să mă sărutați.

- Și de nu v-ar fi căzut în mână nenorocitul acesta de carnet, m-ați fi considerat și acum un om cinstit.

- Sau dumneata, unchiule, când ți-ai dat seama că sunt necinstit? Nu cumva atunci când m-ai învățat să-l laud pe Krutițki și să-i ridic în slavă prostia?

- Sau poate că atunci când m-ai învățat să-i fac curte soției dumitale, ca să nu dea atenție altor admiratori.

- Și când eu făceam mofturi și nu vroiam, spunându-ți că nu mă pricep și că mi-e rușine.

- Vedeai foarte bine că mă prefăceam, dar îți plăcea, pentru că îți ofeream prilejul să mă înveți verzi și uscate.

- Eu sunt cu mult mai inteligent ca dumneata și o știi foarte bine, dar când făceam pe prostul și-ți ceream tot felul de sfaturi, nu mai puteai de bucurie și erai gata să juri că sunt omul cel mai cinstit din lume.

- Ce să mai discutăm? Noi suntem noi și n-avem nevoie de tine.

- Rămâne de văzut. Deocamdată să trecem mai departe.

- Pe dumneata, Sofia Ignatievna, recunosc că te-am înșelat, dar nu mă simt vinovat față de dumneata, ci numai față de nepoata dumitale, de Maria Ivanovna. De dumneata nu-mi pare rău.

- Ai cules de pe stradă o cerșetoare bețivă și ai fost în stare, luându-te după cuvântul ei, să-i alegi un soț nepoatei dumitale.

- Ce fel de oameni cunoaște Manefa?

- Pe cine ți-ar fi putut ea recomanda? Firește, pe cel care i-ar fi dat un bacșiș mai mare.

[...]

Cele mai bune replici din film

Bine că mi-a venit mintea la cap să o sfârșesc cu epigramele. E un gen de poezie care nu aduce autorului decât ponoase. Sunt mai bănoase panegiricele, madrigalurile, tămâierile.

Dacă ești rău, e păcat. Iar dacă faci bine, ești prost. Cum să mai trăiești, Doamne, pe pământ?

Aveți nevoie de mine, domnilor. Nu puteți trăi fără un om ca mine. Și dacă nu sunt eu, va fi un altul. Și s-ar putea să fie mai rău ca mine. Și veți regreta.

Spune-mi, povestește lumii întregi, cum ai făcut să-ți păstrezi, până la șaizeci de ani, în toată neîntinarea ei, o minte de copil de șase ani?

Și apoi, dacă o bătrânică e într-adevăr bună de tot, aș putea-o iubi.

Citat aleatoriu