Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:07:42 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Ce mai funingine prin hardughiile alea gotice, pline de țevi!
- Bine, ele au atâtea secole... Ele au atâtea generații pe pereți... Eu, oricum, sunt o singură generație...
- Gata. Piatra fundamentală am pus-o.
- De-acum totul va fi simplu.
- Dacă s-ar stabili într-o bună zi că, uite, frate, ăsta e centrul cerului, toți ar da buzna aici, s-ar îmbrânci, ar face războaie... care mai de care să se stabilească aici pe zid, să-și facă și case...
- Piatra asta e ochiul lui Dumnezeu - să se zică -, și toți s-ar întinde pe ea, ca șopârlele. 'Iți intrăm în ochi, Doamne, vezi-ne.'
- Dar așa, nimeni, niciun fel de grijă.
- Să mai aduc niște luminări.
- Pe unde-o fi venind? Pe unde se scurge? Sau poate picură, clipă de clipă, ca apăsarea unui deget necunoscut pe nodul din gâtlej, umflat de spaimă?
- Eu cred că vine pe jos... Şi pe sus, totodată...
- Simt un vârtej în genunchi, care mă călăuzește să-mi frâng genunchii...
- Muribunzii ar putea, cu ultima suflare, să-nvârtă niște roți atât de puternice, încât să scoată pământul din zona noastră nenorocită. Numai că nu le dă prin gând să sufle toți odată. Murim dezorganizat, asta e.
- Măi, omule, împinge catedrala asta într-o altă zonă, nouă...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu