Pe unde-o fi venind? Pe unde se scurge? Sau poate picură, clipă de clipă, ca apăsarea unui deget necunoscut pe nodul din gâtlej, umflat de spaimă?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:07:55 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Gata. Piatra fundamentală am pus-o.

- De-acum totul va fi simplu.

- Dacă s-ar stabili într-o bună zi că, uite, frate, ăsta e centrul cerului, toți ar da buzna aici, s-ar îmbrânci, ar face războaie... care mai de care să se stabilească aici pe zid, să-și facă și case...

- Piatra asta e ochiul lui Dumnezeu - să se zică -, și toți s-ar întinde pe ea, ca șopârlele. 'Iți intrăm în ochi, Doamne, vezi-ne.'

- Dar așa, nimeni, niciun fel de grijă.

- Să mai aduc niște luminări.

- Pe unde-o fi venind? Pe unde se scurge? Sau poate picură, clipă de clipă, ca apăsarea unui deget necunoscut pe nodul din gâtlej, umflat de spaimă?

- Eu cred că vine pe jos... Şi pe sus, totodată...

- Simt un vârtej în genunchi, care mă călăuzește să-mi frâng genunchii...

- Muribunzii ar putea, cu ultima suflare, să-nvârtă niște roți atât de puternice, încât să scoată pământul din zona noastră nenorocită. Numai că nu le dă prin gând să sufle toți odată. Murim dezorganizat, asta e.

- Măi, omule, împinge catedrala asta într-o altă zonă, nouă...

- (suflă puternic)

- Poți? Nu poți!

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu