Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:36:43 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Da' de unde! E surd. Nu m-a auzit niciodată. Iar eu... Nu credeam că există pe lume oameni atât de surzi.
- Chiar discutam cu primul sfânt din pronaos...
- M-a ținut lângă el o săptămână, îi plăcea mirosul cerii, îl gâdila.
- 'Bun fum, zice, unde l-ai găsit? îmi face bine, deși n-am voie să-l trag în piept.'
- 'Poate faceți ceva și pentru surzii ăștia', i-am spus. 'Nu, zice, tot ce putem face e să-i punem paznici.'
- Eu veneam din urmă, din nimic... El venea tot din nimic... Numai că peste El apucase să sufle și... se vedea.
- Dezastrul trebuia, oricum, să se întâmple:
- Cerul ajunsese atunci la un asemenea grad de sfințenie, încât orice ai fi făcut, mușcai din ceva sau nu mușcai din nimic, mișcai un deget sau nu mișcai un deget, era păcat capital.
- Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.
- Victimă a voinței noastre de a ne naște - orbi, surzi, betegi, oricum, numai să ne naștem cândva, peste o mie, două de ani, oricând, târâș-grăpiș.
- Noi eram pe-acolo, veneam din urmă. Din nimic.
- Noi l-am împins din umeri, noi i-am căscat gura cu dinții strălucitori și l-am învățat pe acest copil al pământului: 'Mușcă și declanșează atomismul ceresc.'
- Şi din cauza asta, uite ce paznic am!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu