Cerul ajunsese atunci la un asemenea grad de sfințenie, încât orice ai fi făcut, mușcai din ceva sau nu mușcai din nimic, mișcai un deget sau nu mișcai un deget, era păcat capital.

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:36:45 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Chiar discutam cu primul sfânt din pronaos...

- M-a ținut lângă el o săptămână, îi plăcea mirosul cerii, îl gâdila.

- 'Bun fum, zice, unde l-ai găsit? îmi face bine, deși n-am voie să-l trag în piept.'

- 'Poate faceți ceva și pentru surzii ăștia', i-am spus. 'Nu, zice, tot ce putem face e să-i punem paznici.'

- Eu veneam din urmă, din nimic... El venea tot din nimic... Numai că peste El apucase să sufle și... se vedea.

- Dezastrul trebuia, oricum, să se întâmple:

- Cerul ajunsese atunci la un asemenea grad de sfințenie, încât orice ai fi făcut, mușcai din ceva sau nu mușcai din nimic, mișcai un deget sau nu mișcai un deget, era păcat capital.

- Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

- Victimă a voinței noastre de a ne naște - orbi, surzi, betegi, oricum, numai să ne naștem cândva, peste o mie, două de ani, oricând, târâș-grăpiș.

- Noi eram pe-acolo, veneam din urmă. Din nimic.

- Noi l-am împins din umeri, noi i-am căscat gura cu dinții strălucitori și l-am învățat pe acest copil al pământului: 'Mușcă și declanșează atomismul ceresc.'

- Şi din cauza asta, uite ce paznic am!

- Surdule! Unde ești, surdule?

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu