Şi microbii se înfig și mai adânc în sfinții care încearcă să se adapteze la situație.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

sfinți viruși

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:40:49 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Sfinții încearcă să se scuture de microbii morților aduși aici... Microbii morților sunt aduși aici, microbi care se refugiază pe sfinți, înnebuniți și ei de răul pe care l-au făcut.

- E o foială pe pereți, toți își scutură pulpanele, în timp ce lumea plânge

- Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

- Şi mortul tace și s-a retras tot în lacrima din colțul ochiului stâng, uitată acolo de alaltăieri.

- Deci, mortul tace și ceasul face deodată bang! și se dovedește a fi clopot,

- Și lacrima mortului se sparge...

- Şi microbii se înfig și mai adânc în sfinții care încearcă să se adapteze la situație.

- Şi tencuiala începe să se macine...

- Şi eu, ce trebuie să fac EU la toate acestea? Moartea mea e-n legătură cu mine.

- Doamne, ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți! După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas și nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute?

- De-am putea cel puțin ploua înapoi măcar potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale!

- Sau să-l ningem și să zburăm călare pe câte-un fulg spre stelele lacome de ninsoare!

- Şi să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis.

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu