De-am putea cel puțin ploua înapoi măcar potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale!

— Paracliserul (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

dumnezeu george constantin marin sorescu păcate ploaie

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:41:28 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Deci, mortul tace și ceasul face deodată bang! și se dovedește a fi clopot,

- Și lacrima mortului se sparge...

- Şi microbii se înfig și mai adânc în sfinții care încearcă să se adapteze la situație.

- Şi tencuiala începe să se macine...

- Şi eu, ce trebuie să fac EU la toate acestea? Moartea mea e-n legătură cu mine.

- Doamne, ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți! După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas și nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute?

- De-am putea cel puțin ploua înapoi măcar potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale!

- Sau să-l ningem și să zburăm călare pe câte-un fulg spre stelele lacome de ninsoare!

- Şi să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis.

- Şi să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Şi să te răzgândești de la început. Şi să nici nu ne mai faci! Şi să ne lași în pace! Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!

- Na. Scări. Ce-i cu lemnăria asta?

- Aha, da. Să-mi aduc scule... și să le dau jos.

- Dar cum mai pâlpâie luminarea asta! O, de-aș mai avea puțină ceară!

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu