Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:42:30 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Doamne, ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți! După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas și nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute?
- De-am putea cel puțin ploua înapoi măcar potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale!
- Sau să-l ningem și să zburăm călare pe câte-un fulg spre stelele lacome de ninsoare!
- Şi să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis.
- Şi să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Şi să te răzgândești de la început. Şi să nici nu ne mai faci! Şi să ne lași în pace! Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!
- Na. Scări. Ce-i cu lemnăria asta?
- Aha, da. Să-mi aduc scule... și să le dau jos.
- Dar cum mai pâlpâie luminarea asta! O, de-aș mai avea puțină ceară!
- Hei, paznice! Paznice, hei!
- Așa. Gata toată schelăria. Acum e bine. Așa.
- Țin lumânarea mai mult stinsă. Suflu în ea. Suflarea mea o încălzește și scoate un fel de abur subțire care se depune pe pereți.
- De-aș avea putere să duc până la capăt această ctitorie... Nu mai e chiar așa de mult, sunt aproape de săgeata înălțată ca un deget care are ceva de spus. Ce-o fi având de spus?
- Dacă nu te dor pleoapele când le închizi.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu