Da... Poate că ai dreptate... Și totuși, cât aș dori uneori să mai fiu...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Plicul (1955).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:35:22 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ți-a dovedit doar că e deștept căci, peste trei luni de la cununie, d-ta l-ai avansat în grad... Eu?

- D-ta! Știu precis. D-ta l-ai făcut ordonanță-n război, precum tot d-ta l-ai făcut primar după război...

- Poate că eram datoare?

- Datoria se oprește în pragul iubirii, unde este iubire!

- Dar iubire adevărată nici nu există... D-ta însuți mi-o oferi împreună cu vagoanele de lemne...

- Fiindcă... fiindcă d-ta nu mai ești fetița care cobora din vagonul de clasa a treia acum șapte ani...

- Da... Poate că ai dreptate... Și totuși, cât aș dori uneori să mai fiu...

- Și să mă întâlnești iar pe peron?

- Dar să nu te mai zăpăcești, ci să înfrunți o amendă și să mă conduci... în oraș...

- Acum însă orașul ar fi prea mic, iar gura lumii prea mare!

- Acuma toată nădejdea mea am pus-o în ticăloasele de vagoane care te pot duce departe...

- Vagoanele încărcate cu lemne?

- Mai ales cele încărcate cu lemnele primăriei, adică ale soțului d-tale, care nici măcar nu ți-a spus cât câștigă de pe urma lor!

[...]

Cele mai bune replici din film

Da' mai dă-o dracului de presă care se ține veșnic de ciupeală!

N-am avut onoarea să ne găsiți în birouri, dle inspector, fiindcă ne străduim, muncim și ne jertfim zi și noapte ca să îmbunătățim traiul poporului în suferință, să-i îndulcim, pe cât stă în slabele noastre puteri, lipsurile și necazurile...

Alo... Da... Aici e gara! Biroul șefului... Cine? Domn' șef? Nu-i coniță, sărut mâna... Îl așteptăm... trebuie să vie îndată...

Un serviciu foarte mare, imens, șefule... îți închipui că-n vremile astea de restriște presa o duce greu de tot...

Ei... Ce să-i faci? înghiți și taci, pentru țară!

Citat aleatoriu