Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:54:54.187 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- O, cum? Dumneata te-ai împușcat singură? De ce? Sentință, tribunal...? Ah, Tribunal Revoluționar?
- Dumneata singură? Atunci, din imprudență.
- Ei, poftim! Cum se poate? Păi din dragoste se construiesc poduri, se fac copii, iar dumneata... da, da, da, da...
- Lăsați-mă, nu pot! Vă rog, nu pot!
- Probabil ceea ce faci dumneata acum se cheamă un scandal. Da, da, da, e scandal.
- Dar societatea în care trăim azi îți cere să dovedești toate calitățile pe care le ai pentru a contribui la dezghețarea în cele mai bune condițiuni a individului înghețat cu 50 de ani în urmă.
- Da, da. Prezența dumitale este foarte, foarte necesară. Sunt fericit că ai venit.
- Înseamnă că el este acel Prisîpkin de care vorbeai. Iar dumneata ești ea.
- Fii bună și spune-mi, genele lui erau moi? Să nu se fărâme în eventualitatea unei decongelări rapide.
- Tovarășe profesor, cum aș putea eu oare să-mi amintesc ce fel îi erau genele, dacă nu le-am mai văzut de 50 de ani?
- Ei, dar ce sunt 50 de ani? Parcă a fost ieri. Eu cum îmi mai amintesc culoarea părului de pe coada mastodontului, care a trăit acum o jumătate de milion de ani? Da, da.
- Nu-ți amintești cumva când se găsea în prezența mai multor oameni, se umfla în pene își umfla tare nările?
- Cum să-mi amintesc, tovarășe profesor?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu