Fii bună și spune-mi, genele lui erau moi? Să nu se fărâme în eventualitatea unei decongelări rapide.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:55:07.545 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ei, poftim! Cum se poate? Păi din dragoste se construiesc poduri, se fac copii, iar dumneata... da, da, da, da...

- Lăsați-mă, nu pot! Vă rog, nu pot!

- Probabil ceea ce faci dumneata acum se cheamă un scandal. Da, da, da, e scandal.

- Dar societatea în care trăim azi îți cere să dovedești toate calitățile pe care le ai pentru a contribui la dezghețarea în cele mai bune condițiuni a individului înghețat cu 50 de ani în urmă.

- Da, da. Prezența dumitale este foarte, foarte necesară. Sunt fericit că ai venit.

- Înseamnă că el este acel Prisîpkin de care vorbeai. Iar dumneata ești ea.

- Fii bună și spune-mi, genele lui erau moi? Să nu se fărâme în eventualitatea unei decongelări rapide.

- Tovarășe profesor, cum aș putea eu oare să-mi amintesc ce fel îi erau genele, dacă nu le-am mai văzut de 50 de ani?

- Ei, dar ce sunt 50 de ani? Parcă a fost ieri. Eu cum îmi mai amintesc culoarea părului de pe coada mastodontului, care a trăit acum o jumătate de milion de ani? Da, da.

- Nu-ți amintești cumva când se găsea în prezența mai multor oameni, se umfla în pene își umfla tare nările?

- Cum să-mi amintesc, tovarășe profesor?

- Sunt 30 de ani de când nimeni nu-și mai umflă nările în asemenea ocaziuni.

- Dar nu cumva ești informată asupra capacității stomacului și ficatului lui? Asta pentru cazul când el ar elimina rachiul, spirtul pe care l-ar conține și care ar putea să se inflameze din cauza voltajului ridicat.

[...]

Citat aleatoriu