Poftim, de bucuria revederii-nsuflețit, ne-am avântat și-am tot vorbit, am tot vorbit, de-mi pare c-am ajuns mai rău ca Molcianin și m-am prostit.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Mă tot ciocnesc cu tipi d-ăștia fiecare dată. Poți să te aperi oricât vrei, întotdeauna dai de ei.
- Și nu e unul breaz sau fără pată, bieți mișei.
- Păcat că nu-i de față tanti-mea, cu dânsa, toate cunoștințele din anturaj le-ai scărmăna.
- Mătușa! Care era ca și Minerva veghetoare... tot nu s-a măritat? E încă fată mare?
- În casa dumneaei și-acuma ține o droaie de căței și-un cârd de fine?
- Poftim, de bucuria revederii-nsuflețit, ne-am avântat și-am tot vorbit, am tot vorbit, de-mi pare c-am ajuns mai rău ca Molcianin și m-am prostit.
- Dar, fiindcă veni vorba despre dumnealui: pe unde-i mutulică ăsta, vrei să-mi spui?
- Tipul e nimerit ca să parvie-n situațiuni înalte...
- De obicei, carieră zgomotoasă fac aceia care cât mai tare tac.
- Ăsta-i mai rău ca vipera: o fiară, nu făptură omenească.
[...]
