Spune-mi sincer, oare este-n lume cineva de care vreodată, cât de cât, să fi vorbit și dumneata de bine? De nu acum, măcar pe vremuri, când erai mic?

[ 1 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:53 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Poftim, de bucuria revederii-nsuflețit, ne-am avântat și-am tot vorbit, am tot vorbit, de-mi pare c-am ajuns mai rău ca Molcianin și m-am prostit.

- Dar, fiindcă veni vorba despre dumnealui: pe unde-i mutulică ăsta, vrei să-mi spui?

- Tipul e nimerit ca să parvie-n situațiuni înalte...

- De obicei, carieră zgomotoasă fac aceia care cât mai tare tac.

- Ăsta-i mai rău ca vipera: o fiară, nu făptură omenească.

- Îngăduie-mi o întrebare prea-firească...

- Spune-mi sincer, oare este-n lume cineva de care vreodată, cât de cât, să fi vorbit și dumneata de bine? De nu acum, măcar pe vremuri, când erai mic?

- Îmi ceri un lucru atât de gingaș și de fraged să-ți explic.

- Nu trebuie să merg departe ca să pot răspunde. Mă-ntrebi dac-am făcut vreodată o faptă bună, când și unde...

- Și iată, ca o spovedanie am să-ți replic...

- Am săvârșit într-adevăr o faptă preafrumoasă, ca un nebun, grăbindu-mă spre casă.

- Plin de ardoare, străduindu-mă ca să străbat pustia troienitei căi, zi-noapte-n clinchetul de zurgălăi...

- Cu tot avântul mă gândeam stăruitor, zoream, ca un nebun cuprins de dor, să te revăd în fața ochilor

[...]

Cele mai bune replici din film

Robia, însă, e amară, când cineva ajunge de se-nsoară. De ce-au mai introdus și obiceiul ăsta, bunăoară?

Oricare are fi să fie hotărârea, importanță n-are. Esențială e urgenta rezolvare, să nu provoace în dosare prin stagnare, o aglomerare.

De obicei, carieră zgomotoasă fac aceia care cât mai tare tac.

Când îmi dau seama cât îți sunt de drag, îmi vine gâtul într-un laț de ștreang să-mi bag!

În primul rând ți-aș spune, dragă băiețaș, de toane și năzbâtii fanteziste să te lași.

Citat aleatoriu