Și astă-seară sub lună clară să mă-ntâlnesc eu cu tine aș vrea. Să stăm de vorbă ca altă dată când ne plimbam noi doi la șosea.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Primăvară, unde ești?.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:05 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- E minunat... Uite, îmi place să mă uit așa, pe fereastră, și să-mi imaginez peste acoperișuri crestele munților care mai păstrează ici-colo pete de zăpadă.

- Nu vorbi, nu vorbi... O bere, un coniac?

- E foarte plăcut primăvara în concediu.

- Ții minte cum stăteam și făceam planuri pentru concediu? Ore întregi ne închipuiam cum o să fie. Și iată că totul s-a împlinit.

- Dacă-ntr-o seară de primăvară nu știam încă ce e dragostea, doar o privire și o întâlnire și am înțeles noi ce înseamnă ea.

- Vinovată-i numai primăvara fiindcă seara ea ne chema prin parcurile înflorite și cu zefirul ne fermeca.

- Și astă-seară sub lună clară să mă-ntâlnesc eu cu tine aș vrea. Să stăm de vorbă ca altă dată când ne plimbam noi doi la șosea.

- Draga mea, primăvara asta mi-a dat așa, un elan și-o dorință să petrecem o zi plăcută.

- Știi, l-am invitat pe Gicu la noi la masă.

- Dacă-ntr-o seară de primăvară nu știam încă ce e dragostea, doar o privire și o întâlnire și am înțeles noi ce înseamnă ea. (2)

- Vinovată-i numai primăvara fiindcă seara ea ne chema prin parcurile înflorite și cu zefirul ne fermeca. (2)

- Vinovată-i numai primăvara fiindcă seara ea ne chema prin parcurile înflorite și cu zefirul ne fermeca. (3)

- Serial teatral muzical.

[...]

Cele mai bune replici din film

Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!

Atmosfera este acea parte a pământului în care avem voie să respirăm.

Îți amintești, dragul meu, de primăvara aceea când mi-ai spus că mă iubești? Am rămas o oră întreagă mută. -Dacă mi-amintesc? A fost cel mai frumos moment din viața mea.

Știu precis: Londra este orașul cu ceața cea mai deasă. -Aș! Eu am trecut printr-unul în care ceața era și mai deasă. -Ce oraș? -Tocmai asta e, că din cauza ceții nici n-am putut afla ce oraș e.

Pe scenă, în stânga, așa cum stați dv. în fața aparatelor de radio, e pianul. Un pian negru... cu coadă și cu una, două, trei picioare.

Citat aleatoriu