- Și câte modele ți-au pozat înaintea mea?
- Serial teatral muzical. (2)
- Voci de primăvară.
- Impresii particulare de la o repetiție generală.
- Am fost la repetiție. Impresia e covârșitoare. Abia am putut nota câte ceva, într-atât am fost de cucerit de forța lăuntrică a suflului imprimat orchestrei.
- Era și-ntuneric... Oricum, am să-ncerc mai întâi să vă descriu scena. E solidă. Cred că e făcută din scânduri de stejar. Suportă bine orice greutate.
- Pe scenă, în stânga, așa cum stați dv. în fața aparatelor de radio, e pianul. Un pian negru... cu coadă și cu una, două, trei picioare.
- Din câte am observat, au introdus și cei la orchestră sistemul de la magazinele centrale. Simplu și eficient. Așa am putut să aflu fără să mai întreb că pe pianist îl cheamă Bechstein.
- În dreapta pianului sunt amplasate viorile: vioara întâi, vioara a doua, vioara a treia, vioara a patra, vioara a cincea... În total, 16 viori.
- La mijloc, între pian și viori, alămurile. Cele din lemn și cele de tablă. Se deosebesc ușor, mai ales după felul în care lucesc în lumină.
- Sus, în fund, tobele. Remarcabil e faptul că la aceste instrumente de mare forță au fost repartizați interpreți foarte sensibili și delicați...
- Ei lovesc toba cu atâta discreție încât trebuie în permanență să stea cu urechea lipită de pielea de vițel ca să audă ce cântă.
- Cum se spune, de la timpan la timpan.
Citat aleatoriu