Dar și-n ziua aceea ce primire a fost... Au văzut toți prietenii cum te țin.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Primăvară, unde ești?.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:18 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Da, oricum, masa a fost bună. Și cel mai important e că tu nu te-ai obosit, că nu ți-ai stricat mâinile...

- Auzi, dragă? Bine că mi-am adus aminte. Știi, husa de la mașină ar trebui spălată, că uite, a trecut iarna și e murdară de atâta funingine.

- Dacă ești drăguță, am să ți-o las. Ai grijă tu de ea, da?

- Uite că ți-am călcat pantalonii. Ia uită-te. Nu știu cum stai tu la biroul ăla al tău de-i șifonezi așa.

- Păi stau! Stau că muncesc, fac planuri, scriu rapoarte.

- Bine că i-ai călcat că azi primesc o comisie.

- Dar și-n ziua aceea ce primire a fost... Au văzut toți prietenii cum te țin.

- La mine-n casă soția e șefa! Așa le-am zis, ți-aduci aminte?

- Exemplu. Eu am făcut șprițurile, eu le-am servit gustările... Tu stăteai acolo în fotoliu ca o regină și eu așteptam dispozițiile tale...

- Ce-ar fi să muți fotoliul de la sobă, că uite, ar sta mai bine la fereastră. Când vin eu de la birou poate-mi faci surpriza asta, da?

- Știi că nu-mi place cum e așezată mobila? Masa ar sta mai bine la perete, ca să se vadă biblioteca.

- Dacă muți masa poți să scoți mai ușor covorul... că nu i-ar strica o bătaie bună. Ce zici?

- O să văd, că am și eu niște curse de făcut prin oraș.

[...]

Cele mai bune replici din film

Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!

Atmosfera este acea parte a pământului în care avem voie să respirăm.

Îți amintești, dragul meu, de primăvara aceea când mi-ai spus că mă iubești? Am rămas o oră întreagă mută. -Dacă mi-amintesc? A fost cel mai frumos moment din viața mea.

Știu precis: Londra este orașul cu ceața cea mai deasă. -Aș! Eu am trecut printr-unul în care ceața era și mai deasă. -Ce oraș? -Tocmai asta e, că din cauza ceții nici n-am putut afla ce oraș e.

Pe scenă, în stânga, așa cum stați dv. în fața aparatelor de radio, e pianul. Un pian negru... cu coadă și cu una, două, trei picioare.

Citat aleatoriu