Tăticule, dacă nu ne dă indemnizație, zic să ne cerem transferul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Primăvară, unde ești?.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:37:32 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ne-am gândit și noi, măcar dacă ne-ar aproba o pereche... în câțiva ani, lacul ar fi plin de gondole.

- Dragă, sunt de părere să-l chemăm neapărat pe doctor.

- Sunt într-adevăr foarte mulțumit că m-am făcut medic veterinar. Până în prezent niciunul din pacienții mei nu mi-a cerut să-i eliberez un certificat cu scutire medicală.

- Să-mi vorbești de primăvară.

- Tăticule, la telefon era un nenea rău care-a zis să-ți spun că dacă te mai ascunzi în spatele meu o să-ți rupă urechile.

- Tăticule, cine-a dat dispoziție să se facă tortul rotund?

- Tăticule, dacă nu ne dă indemnizație, zic să ne cerem transferul.

- Auzi, n-ai cumva o relație la mama să-mi repartizeze o porție de prăjitură?

- Nene, dacă te prezinți c-o ciungă și c-un pistol cu dopuri, îți aranjez eu audiența.

- Tată! Tată, ce facem cu problema? Cum? Iar ședință la minister? Hm! Mai bine recunoaște că nu știi s-o faci.

- Primăvară-primăvară, anotimp de-ndrăgostiți, hei-hei... Tu faci iarba să răsară și pe noi fericiți.

- Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni?

- Pogorâtă la pământ în mătăsuri lungi de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălti albastre și-nsorite de omăt topit abia. Și pe dealuri mucezite arături de catifea.

[...]

Cele mai bune replici din film

Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!

Atmosfera este acea parte a pământului în care avem voie să respirăm.

Îți amintești, dragul meu, de primăvara aceea când mi-ai spus că mă iubești? Am rămas o oră întreagă mută. -Dacă mi-amintesc? A fost cel mai frumos moment din viața mea.

Știu precis: Londra este orașul cu ceața cea mai deasă. -Aș! Eu am trecut printr-unul în care ceața era și mai deasă. -Ce oraș? -Tocmai asta e, că din cauza ceții nici n-am putut afla ce oraș e.

Pe scenă, în stânga, așa cum stați dv. în fața aparatelor de radio, e pianul. Un pian negru... cu coadă și cu una, două, trei picioare.

Citat aleatoriu